Conacul cu parc al lui Dino Russo este un monument de arhitectură de importanță națională, localizat în satul Păulești, raionul Călărași. Reprezintă o clădire abandonată la marginea satului.

Conform Agenției pentru Inspectarea și Restaurarea Monumentelor din Moldova, conacul cu două etaje a fost construit de boierul Dino Russo pe teritoriul moșiei sale la sfârșitul sec. al XIX-lea (o dată probabil greșită, dată fiind vârsta copacilor din parc și inscripția „1791” din fața conacului). Tot atunci, a fost amenajată cișmeaua de alături. În perioada sovietică, în conac funcționa tabăra de odihnă pentru copii „Doina”. La începutul anilor 1990, aici a funcționat contabilitatea colhozului, iar după independență conacul a fost privatizat. (sursa: Wikipedia)

Din spusele băștinașilor, boierul Toma Russo, venind la vânătoare în frumoasa pădure de la marginea satului, a decis să cumpere câteva hectare de pământ pentru a-și clădi aici o casă.

Toma Russo (1760-1830) împreună cu soția sa Smaranda Donici (1765-1830) au avut doi feciori, Dino (1785-1850), căruia i-a revenit prin moștenire moșia și pământurile din Păulești și Iancu (1790-1844), care a ereditat pământuri in Strășeni și în Prodăneștii-vechi.

În acest context, e de menționat faptul, că Iancu Russo este tatăl clasicului literaturii noastre Alecu Russo, care cu siguranță in perioada copilăriei sale, nu o data și-a vizitat bunicii săi din Păulești. În culegerea “Amintiri” Alecu Russo descrie locurile unde a copilărit “un sat frumos, rășchirat între grădini și copaci pe o vale a codrilor Bâcului cu un par mare in mijloc”. Nu scrie cum se numea satul. Dar se știe cu precizie, că bunicii din partea tatălui, Toma Russo și Smaranda Donici, în acea perioada își duceau traiul la moșia din Păulești.

Ulterior, Dino Russo, care era o personalitate destul de renumită în rândurile aristocraților din acele timpuri, Asesor de Colegiu, Deputat in Dumă , membru al Clubului Englezesc, a decis să-și creeze aici rezidența sa de vara, locuind, însă, la Chișinău. Având importante posibilități financiare, a reușit să transforme conacul într-o adevărată opera de artă, iar împrejurimile – un adevărat muzeu al naturii. De aceea și până in ziua de astăzi și-a păstrat numele de „conacul lui Dino”.

Era spațios, cu două nivele, cu o verandă mare ce dădea spre o priveliște de la care nu-ți puteai lua ochii: livezi, podgorii, vii, dealuri verzi ce se unesc cu cerul și o puternică aromă de flori. În fața conacului, spre dreapta, era un iaz mic cu pești și broaște, iar spre stânga o cărărușă ce ducea spre un izvor cu o apă cristalină și foarte rece. Clădirea era ornamentată cu mozaic multicolor. După mulți ani, copiii, jucându-se în jurul conacului găseau sticluțe roșii, albastre, verzi, căzute de pe pereții înalți de piatră.

Vizavi de conac, Dino Russo a plantat 24 de pini la distanțe egale unul de altul, în forma unui ceas rotund. De fapt era un adevărat ceas natural, după umbra razelor de soare ce se întrevedeau printre crengi, se putea constata cu aproximație ora. În jur creșteau diferiți arbuști, scăldați în iarbă și flori de câmp, printre care puteai găsi mure, măcieș și alte pomușoare. În centrul parcului era o masă din lemn cu scaune lungi de o parte și de alta. Cine venea aici rămânea uluit „un colț al paradisului” - e primul lucru ce le trecea prin cap vizitatorilor.
Dino Russo își invita prietenii săi aici, personalități influente din acele timpuri, printre care familia Rali-Arbore, care-și aveau conacul în s. Dolna, Nisporeni. Probabil, împreună cu ei poetul rus, Alexandr Pușchin, a venit la Păulești. Poetului îi plăcea mult izvorul din curtea boierului Dino, stătea ore în șir în preajmă și admira natura, de aceea păuleștenii l-au numit „izvorul lui Pușchin”.
Tot din inițiativa lui Dino Russo pe ambele părți ale drumului ce ducea spre sat a fost sădită o alee de nuci, în perioadă când familia Russo a pus stăpânire pe toată moșia Păulești. Aceasta o demonstrează datele recensământului populației din anul 1835. La Păulești locuiau 580 de țărani, 6 slujitori ai bisericii cu familiile lor (în total 21 persoane) și 51 de robi ai boierului. Dino Russo a cumpărat toate pământurile din Păulești, o parte ce aparțineau s. Pitușca (iazul) și a s. Parcani, acolo a stabilit 12 familii de țigani – robi, care lucrau pentru el.

În alt document depistat în arhivă, ce reconfirma dreptul de proprietate al familiei Russo, datează din anul 1850 (anul în care a decedat Dino Russo). Aici e scris: „Satul Păulești, volostea Tuzora, județul Orhei, regiunea Basarabia este stăpânirea lui Constantin Russo”. Constantin, era și el asesor de colegiu, inteligent și de o cultură aleasă ca și tatăl său. Din biografia neamului de aristocrați Sturza se menționează, că feciorul Elenei Sturza era căsătorit cu fiica lui Dino Russo, de aici rezultă ca Dino a avut și o fiică.